Artur nu mai era de mult atent la omul care-i punea
întrebările, în schimb cerceta curios lampa de metal de pe biroul celui care-i
lua interviul. Aerul din jurul ei se dilata de la căldura intensă pe care o
degaja.
- V-aţi fript
vreodată?
- Poftim?
- De lampă, v-aţi
fript vreodată?
- Nu, dar nu văd…
- Spuneţi-mi,
credeţi că o să vă frigeţi vreodată în următorii cinci ani?
Omul din faţa lui Artur schiţă un zâmbet amestecat cu
scârbă, oftă şi începu să-şi facă ordine prin hârtiile de pe birou.
- Înţeleg ce vrei
să faci, dar noi aici nu căutăm filozofi, noi vrei oameni serioşi, care să stea
cu noi mult timp, pe care să-i creştem şi care să aducă valoare echipei
noastre.
- Deci fanteziile
mele pe termen lung vă ajută pe voi să vă daţi seama dacă sunt omul potrivit.
- Mai degrabă
aspiraţiile. Îmi poţi răspunde te rog?
Artur se uita din nou la lampă, de data asta începu să
urmărească firul care se pierdea sub birou şi se întreba cât de lung e.
- La închisoare.
Îi răspunse Artur scurt, apoi luă lampa de pe birou şi îl lovi cu ea în cap pe
omul de pe scaun. Acesta se prăbuşi pe podea, iar sângele începu să-i şiroiască
ajungând până la talpa pantofului lui Artur.
- Nu sunt sigur
dacă pentru omor sau vătămare corporală, rămâne de văzut…
Luă un şerveţel din pachetul de pe birou şi îşi şterse
pantoful, apoi aruncă şerveţelul la întâmplare şi ieşi din birou. Trecu pe
lângă secretară şi îşi luă la revedere zâmbind.
Era al optulea interviu la care Artur participa într-o
singură săptămână şi la toate opt a primit aceleaşi întrebări de la oameni care
nu ştiau să facă nici o clătită. Toţi vroiau de la el previziuni şi
autoportrete, dar nimeni nu era curios să afle dacă ştie diferenţa dintre
demarara sau turbinado, dintre o bezea italiană şi una franţuzească sau la ce
temperatură se pasteurizează o cremă cu ouă.
Nu era primul om pe care îl omora sau încerca să-l omoare
şi nu îi era teamă că o să intre la închisoare, deşi nu mai fusese niciodată
până atunci. Nu avea prieteni, nu avea un loc de muncă, nu îşi mai plătise
întreţinerea de un an, iar Luiza Cuscă, tipa cu care stătea, îl părăsise de
trei luni, aşa că un peisaj nou îi suna interesant acestuia.
În drum spre casă trecu prin piaţă şi îşi cumpără o
legătură mare de ridichi roşii. Ridichiile erau unul din puţinele lucruri
care-l mai făceau fericit pe Artur. Îi plăcea să le mănânce în loc de popcorn
când se uita la filme. Îşi pusese „The Delicate Delinquent” şi se apucă să
ronţăie. După o oră adormi în faţa laptopului şi scăpă castronul cu ridichi pe
podea, acestea rostogolindu-se peste tot.
Artur visa că patronul de la ultimul loc unde a lucrat
încerca să-l omoare. Visa asta aproape în fiecare noapte de câteva săptămâni,
de fiecare dată alt scenariu, dar aceeaşi idee. Un om furios de 130 de kile
care încerca să-l strivească sub propria greutate.
Soneria suna în continuu de un minut. Artur se trezi
transpirat şi sări din pat, călcând pe o ridiche. Se duse la uşă şi deschise
fără să se mai uite cine e.
- Vai vecine, te-am
deranjat?
- Nu, ce s-a
întâmplat?
- Uite, iar am
apăsat pe nu ştiu ce buton şi nu mai pot să schimb programele la televizor.
- Bine, vin
imediat, staţi să pun ceva pe mine.
- Ei, aş… stai liniştit!
Ce, eu n-am trei în casă? Crezi că n-oi fi mai văzut bărbaţi în chiloţi.
Deşi tocmai visa cum o namilă de om încerca să-l omoare,
Artur se trezise cu o erecţie inexplicabilă pe care o ascundea după uşă, dar
cum doamna Stănescu avea o urgenţă se hotărâ că nu e acum momentul să se
ruşineze şi porni pe urmele acesteia cu un mers ciudat. Ceea ce nu menţionase
doamna Stănescu e că în casă avea şi o fată, Simona, care stătea cu chirie.
- Ce faci dom’le,
nu ţi-e ruşine? Ieşi din casă mea!
- Păi eu am zis să
pun ceva pe mine, dar dacă aţi insistat, ce era să fac?
- Ieşi odată! Vrei
să te vadă fata asta?
- Eu aş vrea, dar…
- Perversu
dracului! Să nu te mai văd pe aici! Îl împinse pe Artur afară şi trânti
uşa după el. În tot acest timp Simona privea amuzată prin uşa întredeschisă de
la dormitorul din fundul apartamentului.
După un sfert de oră soneria se auzi din nou. Artur
scăpase de erecţie şi acum avea şi nişte pantaloni pe el. Deschise uşa tot fără
să se uite şi…
Va urma…